Cele două cuvinte românești care au un statut special în lume. Au fost incluse inclusiv în patrimoniul UNESCO

Limba română este una vastă și este alcătuită din numeroase împrumuturi. Neologismele din alte limbi formează mare parte din lexicul limbii noastre, însă există și anumite cuvinte românești care au statut special. Mai exact, două cuvinte din limba română au fost introduse în patrimoniul UNESCO și asta pentru că nu se pot traduce mot-a-mot în nicio altă limbă. Despre ce cuvinte este vorba?

40% din cuvintele introduse în lexicul limbii române provin din franceză și italiană, iar lista poate să fie completată și de împrumuturi din alte țări. Însă, fiecare limbă are și particularitățile sale și deține o gamă de cuvinte sau expresii ce nu se pot traduce. De obicei acestea au înțeles doar pentru vorbitorii nativi, iar pentru alții se pot explica, dar străinii nu le pot găsi un echivalent. Și limba română deține două astfel de cuvinte.

La sfârșitul secolului al XX-lea, UNESCO a întocmit un volum explicativ ce conține acest gen de cuvinte unice, denumit „Dicţionar internaţional de termeni literari”. În dicționar au fost introduse și două cuvinte din limba română, ce nu au echivalent în nicio altă limbă. Este vorba despre „dor” și „doină”.

Cum poate o rețea de socializare să scoată câștigător un PREȘEDINTE/Expert în conținut...

Dan Negru, REACȚIE vehementă după primul tur al alegerilor prezidențiale în România: „E...

Unul dintre cele mai greu de tradus cuvinte din limba română este „dor”. Toate limbile au sub o formă sau alta noțiunea de a-ți fi dor de cineva, însă în toate cazurile exprimarea acestui sentiment se bazează pe un verb, nu pe un substantiv așa cum este cazul în limba română. De exemplu, englezii atunci când vor să își exprime sentimentele de dor spun „i miss you”, ceea ce înseamnă că simt lipsa cuiva. La fel spaniolii care spun „te extrano”, iar francezii „tu me manques” (îmi lipsești). Niciun alt popor nu își exprimă dorul printr-un singur cuvânt.

În aceeași categorie intră și cuvântul „doină”. Aceasta este o specie lirică aparținând folclorului românesc și exprimă sentimente de dor, de jale, de revoltă. Noțiunea poate să fie explicată în altă limbă, însă nu tradusă mot-a-mot.

(CITEȘTE ȘI: ROMÂNIA FĂRĂ JUDEȚE! HARTA ADMINISTRATIVĂ A ȚĂRII NOASTRE A SUFERIT MODIFICĂRI IMPORTANTE TRECÂND DE LA REGIUNI ȘI RAIOANE LA ACTUALA FORMĂ DE ORGANIZARE)

Alte cuvinte românești ce nu au traducere

Pe lângă cele două cuvinte amintite mai sus, există și altele ce nu se pot traduce, însă acestea nu sunt recunoscute internațional. Din aceeași categorie face parte și cuvântul colindă. Evident, noțiunea de cântec de Crăciun există și în alte țări, însă nu se exprimă printr-un singur cuvânt. Tot aici se încadrează și cuvântul mărțișor, dar și multe altele precum: împielița, înfiripa, lămuri, nădejde, stingher, voie, vrednic.

De asemenea, limba română deține și numeroase expresii și zicători ce nu se pot traduce. Dacă sunt luate mot-a-mot și traduse acestea își pierd sensul și nu au nici logică. Câteva exemple din această categorie sunt expresii precum: a-i pica fața, a-i sări muștarul, a face din rahat bici, a da cu mucii în fasole, a-i picat fisa, a scoate din pepeni, a face frecție la picior de lemn, a te simți cu musca pe căciulă, a freca menta sau a tăia frunză la câini, a te uita ca vițelul la poarta nouă sau ca pisica în calendar.

(VEZI ȘI: CUM AU REACŢIONAT DOI TURIŞTI AMERICANI, DUPĂ CE AU AJUNS ÎN ROMÂNIA. AU FILMAT TOTUL: “ESTE PUR ȘI SIMPLU INCREDIBILĂ”)